Sindromul colonului iritabil, afectiunea pe care multa lume o ignora inca de la primele manifestari

Foarte multa lume il are, dar nu e constienta de el. Manifestarile lui nu sunt luate in seama si sunt tratate de cele mai multe ori cu diverse medicamente care fac mai mult rau. E vorba de sindromul colonului iritabil, o alterare grava a functiei digestive pentru mai mult de trei luni, aparuta in special la varste cuprinse intre 20 si 50 de ani. Ca sa va faceti o imagine asupra incidentei sindromului unul din patru pacienti are probleme cu acest colon iritabil. Simptomele colonului iritabil sunt usor de trecut cu vederea, avem dureri abdominale suportabile, dar dese, balonari, flatulenta, diaree si constipatie care se succed cu o frecventa greu de estimat.

Femeile sunt mai afectate de sindrom, dar putem avea un colon iritabil si la copiii cu varste intre 4 si 12 ani. Iritarea colonului apare atunci cand muschii de la nivelul sau nu mai functioneaza cum trebuie, contractiile lor ajung sa fie neregulate si necoordonate, miscarea materiilor fecale prin colon fiind dificila. Pe masura ce se acumuleaza materiile fecale apare si cunoscuta constipatie, dar si gazele, durerile de stomac. Alimentatia este un factor favorizant al colonului iritabil, glutenul, legumele care provoaca gaze, ciocolata pot duce la agravarea simptomelor. Si stresul si sedentarismul pot sa contribuie la o simptomatologie acuta a sindromului, la fel ca si fluctuatiile hormonale mai ales in cazul femeilor aflate la menstruatie. Laxativele fac mai mult rau decat bine, utilizate pe termen lung duc la un sindrom al colonului iritabil cu manifestari violente. Scaunele devin neregulate, apare si distensia abdominala, durerile de stomac care par sa fie mai acute dupe ce am mancat mai mult, mucusul este de multe ori prezent in fecale, la eliminarea din sistemul digestiv. Infectiile bacteriene de la nivelul sistemului digestiv sunt si ele factori favorizanti pentru sindromul colonului iritabil si nu ar trebui neglijate.

Pe langa toate aceste aspecte simptomatologice se mai poate adauga senzatia de plin imediat dupa ce am mancat putin, regurgitari excesive, stare de rau, reflux gastroesofagian. Cat despre tratamente, pe langa cele medicamentoase prescrise doar de doctori specialisti putem avea grija la alimentatie. Fara condimente multe, fara ingrediente care pot irita sistemul digestiv, multa apa consumata din surse sigure, fara apa minerala sau sucuri, doar sucuri de fructe, dar nu din fructe cu aciditate mare.

Relatiile la distanta

Am cunoscuti care au o relatie la distanta si, sincer, chiar nu pot sa-i inteleg. Acele relatii nu mai functioneaza de mult timp, altfel spus, ei chiar au alte relatii, chiar daca si de scurta durata, dar nu sunt perfect fideli partenerilo lor, care se afla in alta tara chiar. Uimirea mea este ca aceste relatii la distanta au deja ani buni. Cunosc pe cineva care are o relatie la distanta de vreo cinci ani si mie personal asta mi se pare chiar mult. Ceea ce eu nu pot sa inteleg este de ce sa mai pastrezi o relatie la distanta daca ea nu mai functioneaza? Pur si simplu nu pot sa inteleg lucrul asta. De sa-ti minti partenerul, daca, de fapt, nu te mai simti la fel de atras de el si iti doresti altceva? Nu ma refer aici la cele cica “nevoi” ale barbatilor sau, mai nou, si ale femeilor. Ma refer, de fapt, la acea nevoie de grija si atentie pe care nu ti-o mai ofera partenerul tau care se afla la sute, ba chiar mii de kilometri uneori.

Vreau sa se inteleaga clar ca eu nu ma pronunt impotriva relatiilor la distanta. Fara indoiala, sunt relatii care rezista. Uneori intervin circumstante pe care chiar nu ai cum sa le controlezi, de aceea este posibil sa fii impus de aceste circumstante sa stai o perioada departe de iubita/iubitul tau. Insa, dupa parerea mea, iubirea adevarata si sincera rezista la asa ceva. Nu stiu cat de adevarata este expresia “Ochii care nu se vad se uita”. Parerea mea este ca acei ochi se uita intr-adevar, doar atunci cand tu alegi sa-I uiti.
Am avut cunoscuti care au fost impusi de circumstante sa aiba o relatie la distanta o anumita perioada, insa, au facut tot posibilul sa se vada mai des, ba chiar sa se mute in acelasi oras, sa nu lase distanta sa-I desparta. Si asta mi se pare mie normal, mi se pare normal sa lupti cu distanta atunci cand iubesti, dar nu sa lasi lucrurile sa vina de la sine.
Eu, personal, am trecut prin doua relatii la distanta. Sincer, i-am iubit pe ambii barbati (nu simultan, evident). Si am fost fidela in ambele relatii. Sincer vorbind, incercam sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Incercam sa petrecem verile impreuna si macar o data la trei saptamani sa petrecem un weekend impreuna. Adevarul este ca-I foarte dificil sa fii intr-o relatie la distanta. Si nu se pune doar problema de incredere pe care trebuie sa o ai in celalalt, dar se pune si problema dorului.

Imi amintesc ca niciodata nu ne ajungeau weekend-urile sa ne putem bucura suficient unul de celalalt. Cred ca asta este si marea problema. O relatie la distanta este bazata pe intalniri scurte si, din pacate, destul de rare. Este total diferit de o relatie tipica, in care partenerii se vad practic, in fiecare zi si se cunosc si mai bine. Pentru ca o relatie sa dureze, cei doi trebuie sa invete sa traiasca impreuna si sa aiba cat mai multe ocazii pentru a se descoperi unul pe celalalt.

Tocmai asta a si fost problema in una dintre relatiile mele la distanta. La un moment dat, cand in sfarsit am ajuns in acelasi oras cu partenerul meu, cand s-a realizat ceea ce ne doream de foarte mult timp, efectiv, am inceput sa nu ne mai intelegem. Ne certam foarte des, nu ne mai suportam, practic. Si atunci, am decis pur si simplu sa ne despartim. Iata asa s-a intamplat la mine. Si cred eu, este ceva absolut normal. Niciodata o relatie la distanta n-o sa-ti permita sa cunosti un om la fel cum il cunosti intr-o relatie normala.

Reumatismul este o boala pe care o putem preveni si pentru care exista tratamente

Durerile de articulatii pot ascunde in cele mai multe cazuri un reumatism netratat. Reumatismul este o boala cronica comunca, de natura infectioasa sau alergica, care poate da si tulburari la nivelul aparatului cardiovascular. Sistemul imunitar care ataca articulatiile cu probleme, factorii externi si genetica sunt cateva dintre cauzele reumatismului aparut la orice varsta. Cand vorbim de reumatismul nu trebuie sa ne gandim doar la articulatii, el poate sa se gaseasca si la nivelul organelor interne, manifestarile fiind dintre cele mai diverse, de la roseata, la caldura sau durere.

In functie de locul aparitiei reumatismul putem avea artrita reumatoida, tendinita, fibromialgie sau osteortrtita. Alte cauze ale reumatismului comun sunt toxinele din sange, infectiile dintilor, cele de la amigdale, expunerile prelungite la frig si umiditate mare. Stim ca avem reumatism cand avem febra, dureri mari la articulatii, rigiditate musculara, insa diagnosticarea corecta poate fi facuta doar la reumatolog. Odata depistata orice forma de reumatism trebuie tratata si supravegheata, se administreaza antibiotice, antiinflamatorii, medicamente cu rol analgezic. Electroterapia si fizioterapia sunt utile pentru ameliorarea simptomatologiei asociate reumatismelor, alaturi de caldura locala aplicata pe zona dureroasa si impachetari cu parafina, ultrasunete. Acupunctura si acupresura pot aduce imbunatatiri in starea de sanatate a pacientului, asta daca sunt suportate si recomandate.

Reumatismul e o boala de care nu scapam asa de usor, odata instalata este destul de greu de tratat, se poate ajunge si la tratamente de durata mai ales ca simptomele se pot agrava pe masura ce timpul trece. Varstnicii sufera cel mai mult de pe urma reumatismelor, dar si cei tineri sunt vizati, mai ales daca stau in conditii care favorizeaza aparitia acestei afectiuni. Vizitele regulate la medic si urmarirea oricaror modificari in starea de sanatate pot preveni reumatismul si orice fel de complicatii, fiecare individ avand grija cum stie mai bine de corpul sau.

Un tip de cancer imprevizibil, cancerul limfatic

Corpul uman are un sistem de functionare foarte bine pus la punct. De exemplu, sangele circula fara probleme prin vasemai mari denumite artere si vene, celulele albe insa circula prin sistemul limfatic. El duce tot ce inseamna lichid si nutrienti in organism si de aceea are un rol foarte important in functionarea organismului nostru. Cand apar probleme de functionare a sistemului limfatic se poate instala un cancer limfatic. Cancerul limfatic poate fi sub forma unui limfom non-Hodgkin sau Hodgkin, ce mai raspandita forma fiind prima.

Dezvoltarea cancerului aparut la sistemul limfatic este rapida, celulele albe incep sa se inmulteasca necontrolat, apar tumori in sistemul limfatic. Partea proasta este ca tumorile apar unde nu te astepti, asta pentru ca sistemul limfatic traverseaza tot corpul nostru. Organele „preferate” de cancerul limfatic sunt ganglionii, ficatul si splina, insa un cancer limfatic se poate manifesta si in zone mai putin comune si mai greu de depistat. Bolile sistemului imunitar si infectiile aparute de-a lungul vietii, expunerea la substante toxice, toate acestea pot favoriza instalarea cancerului limfatic.
Dintre cele mai comune simptome ale limfoamelor non-Hodgkin putem aminti marirea ganglionilor de la gat, de la axile, din zonele inghinale, febra foarte mare si de durata, transpiratii foarte mari noaptea. Pacientii care au cancerul limfatic declansat in corp obosesc rapid, slabesc fara un motiv anume, au mancarimi peste tot, care nu trec cu nimic. Speranta de viata la cel agresiv este de pana la doi ani, iar la cel cu evolutie lenta, indolent, e de pana la 10 ani si se poate trata pe termen lung.

Diagnosticarea corecta este esentiala in cazul acestui tip de cancer, este obligatoriu un computer tomograf si un RMN, dar si o biopsie. Odata stabilit tipul de cancer limfatic si gravitatea acestuia tratamentul potrivit poate fi stabilit de hematologi, oncologi si radiologi impreuna, pacientul fiind supus dupa prescrierea tratamentului la chimioterapie, radioterapie, iar in cazuri grave la transplant de maduva rosie.

O boala ciudata, cu manifestari atipice: sindromul Tourette

In literatura medicala de specialitate au aparut de-a lungul timpului o multime de tipuri de sindrom asociate unor afectiuni si manifestari cu diverse. Poate cel mai ciudat si mai comun sindrom descris de literatura de specialitate este sindromul Tourette. Prima data cand lumea medicala a aflat despre el era 1825, a fost intalnit la marchiza de Dampierre. Manifestarile nu erau asa de puternice, dar se putea observa o vorbire necontrolata si ticuri motorii cu o severitate destul de mare.

Mai grav este ca sindromul descris mai tarziu de Gilles de Tourette, care i-a dat si numele, aparea in copilarie si se pastra si in viata de adult. De abia prin 1980 medicii au conchis ca e vorba de afectiune genetica si biologica si ca implica niste comportamente tipice, intalnite la toate cazurile studiate. Recunoasterea sindromului Tourette este destul de simpla acum, avem ticuri de tot felul, gesturi si chiar sunete care sunt repetate la nesfarsit. De la clipit la datul ochilor peste cap, ridicarea din umeri, spasme, scosul limbii frecvent, fara motiv, la silabisire, toate fac parte din arsenalul de manifestari intalnite la sindromul Tourette. Ticurile se manifesta pana la 21 de ani, incepand cu doi ani, sunt moderate, la sapte ani deja e un punct maxim al manifestarilor. Inainte de aparitia ticurilor pacientul care are sindromul are un fel de neliniste psihomotorie care dispare dupa ce ticul se manifesta. Pubertatea inseamna si cresterea severitatii fiecarui tic, ticurile de la nivelul capului, din zona gatului sunt cele mai frecvente chiar si in viata de adult. Concentrarea asupra unui lucru duce imediat la scaderea ticurilor, insa ticurile cresc in intensitate dupa ce apare o perioada stresanta urmata de una de relaxare.

Motivele pentru care apare in prima faza sindromul tin de un dezechilibru in transportul corectal dopaminei catre creier, de genetica, apar niste gene cu probleme. Tratamentul este relativ simplu, se axeaza pe substante care pot sa scada dopamina din creier, poate interveni si psihologul pentru a ajuta copilul sau adultul sa scape de stres, care accentueaza manifestarile si sa se controleze mai bine in perioadele de varf ale manifestarilor.