Sindromul colonului iritabil, afectiunea pe care multa lume o ignora inca de la primele manifestari

Foarte multa lume il are, dar nu e constienta de el. Manifestarile lui nu sunt luate in seama si sunt tratate de cele mai multe ori cu diverse medicamente care fac mai mult rau. E vorba de sindromul colonului iritabil, o alterare grava a functiei digestive pentru mai mult de trei luni, aparuta in special la varste cuprinse intre 20 si 50 de ani. Ca sa va faceti o imagine asupra incidentei sindromului unul din patru pacienti are probleme cu acest colon iritabil. Simptomele colonului iritabil sunt usor de trecut cu vederea, avem dureri abdominale suportabile, dar dese, balonari, flatulenta, diaree si constipatie care se succed cu o frecventa greu de estimat.

Femeile sunt mai afectate de sindrom, dar putem avea un colon iritabil si la copiii cu varste intre 4 si 12 ani. Iritarea colonului apare atunci cand muschii de la nivelul sau nu mai functioneaza cum trebuie, contractiile lor ajung sa fie neregulate si necoordonate, miscarea materiilor fecale prin colon fiind dificila. Pe masura ce se acumuleaza materiile fecale apare si cunoscuta constipatie, dar si gazele, durerile de stomac. Alimentatia este un factor favorizant al colonului iritabil, glutenul, legumele care provoaca gaze, ciocolata pot duce la agravarea simptomelor. Si stresul si sedentarismul pot sa contribuie la o simptomatologie acuta a sindromului, la fel ca si fluctuatiile hormonale mai ales in cazul femeilor aflate la menstruatie. Laxativele fac mai mult rau decat bine, utilizate pe termen lung duc la un sindrom al colonului iritabil cu manifestari violente. Scaunele devin neregulate, apare si distensia abdominala, durerile de stomac care par sa fie mai acute dupe ce am mancat mai mult, mucusul este de multe ori prezent in fecale, la eliminarea din sistemul digestiv. Infectiile bacteriene de la nivelul sistemului digestiv sunt si ele factori favorizanti pentru sindromul colonului iritabil si nu ar trebui neglijate.

Pe langa toate aceste aspecte simptomatologice se mai poate adauga senzatia de plin imediat dupa ce am mancat putin, regurgitari excesive, stare de rau, reflux gastroesofagian. Cat despre tratamente, pe langa cele medicamentoase prescrise doar de doctori specialisti putem avea grija la alimentatie. Fara condimente multe, fara ingrediente care pot irita sistemul digestiv, multa apa consumata din surse sigure, fara apa minerala sau sucuri, doar sucuri de fructe, dar nu din fructe cu aciditate mare.

Relatiile la distanta

Am cunoscuti care au o relatie la distanta si, sincer, chiar nu pot sa-i inteleg. Acele relatii nu mai functioneaza de mult timp, altfel spus, ei chiar au alte relatii, chiar daca si de scurta durata, dar nu sunt perfect fideli partenerilo lor, care se afla in alta tara chiar. Uimirea mea este ca aceste relatii la distanta au deja ani buni. Cunosc pe cineva care are o relatie la distanta de vreo cinci ani si mie personal asta mi se pare chiar mult. Ceea ce eu nu pot sa inteleg este de ce sa mai pastrezi o relatie la distanta daca ea nu mai functioneaza? Pur si simplu nu pot sa inteleg lucrul asta. De sa-ti minti partenerul, daca, de fapt, nu te mai simti la fel de atras de el si iti doresti altceva? Nu ma refer aici la cele cica “nevoi” ale barbatilor sau, mai nou, si ale femeilor. Ma refer, de fapt, la acea nevoie de grija si atentie pe care nu ti-o mai ofera partenerul tau care se afla la sute, ba chiar mii de kilometri uneori.

Vreau sa se inteleaga clar ca eu nu ma pronunt impotriva relatiilor la distanta. Fara indoiala, sunt relatii care rezista. Uneori intervin circumstante pe care chiar nu ai cum sa le controlezi, de aceea este posibil sa fii impus de aceste circumstante sa stai o perioada departe de iubita/iubitul tau. Insa, dupa parerea mea, iubirea adevarata si sincera rezista la asa ceva. Nu stiu cat de adevarata este expresia “Ochii care nu se vad se uita”. Parerea mea este ca acei ochi se uita intr-adevar, doar atunci cand tu alegi sa-I uiti.
Am avut cunoscuti care au fost impusi de circumstante sa aiba o relatie la distanta o anumita perioada, insa, au facut tot posibilul sa se vada mai des, ba chiar sa se mute in acelasi oras, sa nu lase distanta sa-I desparta. Si asta mi se pare mie normal, mi se pare normal sa lupti cu distanta atunci cand iubesti, dar nu sa lasi lucrurile sa vina de la sine.
Eu, personal, am trecut prin doua relatii la distanta. Sincer, i-am iubit pe ambii barbati (nu simultan, evident). Si am fost fidela in ambele relatii. Sincer vorbind, incercam sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Incercam sa petrecem verile impreuna si macar o data la trei saptamani sa petrecem un weekend impreuna. Adevarul este ca-I foarte dificil sa fii intr-o relatie la distanta. Si nu se pune doar problema de incredere pe care trebuie sa o ai in celalalt, dar se pune si problema dorului.

Imi amintesc ca niciodata nu ne ajungeau weekend-urile sa ne putem bucura suficient unul de celalalt. Cred ca asta este si marea problema. O relatie la distanta este bazata pe intalniri scurte si, din pacate, destul de rare. Este total diferit de o relatie tipica, in care partenerii se vad practic, in fiecare zi si se cunosc si mai bine. Pentru ca o relatie sa dureze, cei doi trebuie sa invete sa traiasca impreuna si sa aiba cat mai multe ocazii pentru a se descoperi unul pe celalalt.

Tocmai asta a si fost problema in una dintre relatiile mele la distanta. La un moment dat, cand in sfarsit am ajuns in acelasi oras cu partenerul meu, cand s-a realizat ceea ce ne doream de foarte mult timp, efectiv, am inceput sa nu ne mai intelegem. Ne certam foarte des, nu ne mai suportam, practic. Si atunci, am decis pur si simplu sa ne despartim. Iata asa s-a intamplat la mine. Si cred eu, este ceva absolut normal. Niciodata o relatie la distanta n-o sa-ti permita sa cunosti un om la fel cum il cunosti intr-o relatie normala.