Jurnalul unui navetist

Atunci cand vine vorba de navetisti, oamenii se impart in doua categorii: cei care cred ca naveta e grea si au un fel de sentiment de mila amestecat cu desconsiderare (ca de, esti periferic si inapoiat) si cei care stiu ca naveta nu-i chiar asa grea cum pare si ca, de fapt, e chiar distractiva. Pentru ca ma identific cu cei care au trait pe propria piele naveta, ma includ subtil in a doua categorie.

Am crescut intr-un sat din moldova si mersul cu autobuzul in oras era ceva obisnuit pentru muncitori si elevi. Cu toate astea, cand am intrat la liceu, gandul ca va trebui sa merg chiar singur in oras imi dadea fiori. Ce-i drept, aveam doar o idee vaga despre zonele si rutele pe care urma sa le frecventez. Imi mai trecea ingrijorarea cand mama imi zicea ca nu-i asa greu de invatat si ca pana si repetentii se descurca in oras acum. M-am gandit putin si asa era. Imi venisera cateva exemple convingatoare in minte. Deci, totusi, trebuia sa ma descurc si eu,

Daca ar trebui sa definesc naveta folosind un singur cuvant, acela ar fi „aventura”. Glumele cele mai bune cu siguranta se vor auzi in autobuz iar situatiile tragi-comice care apar inevitabil in cativa ani de naveta pot fi de departe baza celor mai bune show-uri de stand-up comedy. Autobuzul caruia i se blocheaza usile, soferul exasperat care tipa la tine ca ai facut firmituri sau episodul „sardelele” in care norocosii fac cu mana celor carora spatiul nu le-a mai ajuns nu sunt lucruri prin care treci zilnic. Altfel spus, nu prea reusesti sa faci naveta „supy”.

Sigur, punctualitatea e o alta lectie importanta pe care prinsul autobuzului se pricepe sa o dea. In primele zile de naveta esti destul de impacientat si preventivul din tine se trezeste subit. Asa ca mergi in statie din timp, pana te trezesti ca esti primul si ca mai puteai sa dormi lejer un sfert de ora. Usor, usor, iti trece panica si intr-o saptamana mergand spre statie vezi ca esti tot primul, ca nu mai e nimeni. Te uiti apoi la ceas si iti dai seama ca poate nu era chiar o idee buna sa dormi inca un sfert de ora.

Pe langa cele amintite deja, mai intra si stirile diminetii, inchegarea grupului si alte chestii de genul asta care fac ca naveta sa fie chiar o tipa de treaba. Desi nu e chiar cel mai usor lucru sa stai inghesuit de doua ori pe zi intr-o cutie de tabla incinsa sau inghetata, experienta pe care o capeti e ceva mai mare decat cea obtinuta mergand pe jos spre scoala.

Bunatatea din firele albe

 

Mi-am amintit recent de toate povestile din copilarie in care bunicile binevoitoare pun nepotilor la dispozitie cel mai distractiv loc in care sa isi petreaca vacanta de vara: o gradina plina cu flori in care sa poata lenevi si zburda ziulica intreaga. Mi-am amintit, apoi, de bunica mea. Se aseamana ca infatisare leit cu bunicutele din povesti.

Cu parul alb ca ciresul inflorit si cu ochii mai albastri decat cerul senin din luna lui cuptor. Nu avea totusi o gradina imensa pentru ca i-o oferise deja tatalui meu pentru a-si construi casa in ea. Practic, am trait in gradina ei toata copilaria mea. In casuta ei cu tavane joase, nepotii care pana ieri abia ajungeau la clanta usii, acum se aplecau la intrare cand veneau in vizita.

Fara sa ne indoape ca o bunica autentica, stia asa de bine cand sa vina cu portia de gogosi sa ne indulceasca… In farfuriile ei ingalbenite de anii parca prea multi, zaharul care se topea pe ele capata un gust desavarsit. Cui ii trebuie mai mult cand o gustare insotita de zambet sincer iti poate da tot ce ai nevoie?

Cred ca bunicile au un rol bine stabilit in vietile noastre. Atunci cand furtuna cu norii ei negri se apropie iremediabil, vin ele cu ochii lor senini si ne insenineaza lumea. Apoi, cu zaharul de pe gogosi ne indulcesc existenta si ne ating sufletul cu bunatatea pe care aproape c-o poti simti in ele. In timp ce ne presara viata cu amintiri, bunicile sunt o prezenta discreta dar atat de necesara in lumea asta aglomerata. Fiti intelepti si pretuiti-le. Sunt oaze de liniste trecatoare si fragile. Oaze de pace, dar oaze care se grabesc sa plece.

Cum ne face societatea sa devenim tot mai nervosi

In jonctiunea pe care ne-o transmite societatea negustoreasca de a dori si de a cauta sa ne satisfacem dorintele, trebuie sa intelegem ce invata etimologia: a dori inseamna a regreta absenta unui lucru. In acest sens dorinta este foarte diferita de bucurie si de placere: o fantastica fabrica de frustrari, de frenezii stupide, al caror fond trebuie sa-ntelegem bine ca este resentimentul. Epoca noastra nu reprima dorinta, ea o incurajeaza ca frustrare permanenta: bucuria insa nu are o reputatie prea buna, placerea, sa nu mai vorbim.

Sa te apuci sa spui, invitat fiind la o cina, ca te bucuri de meseria ta de profesor nu declanseaza niciodata, oricat de ciudat ar putea parea asta, un entuziasm veritabil: se incepe prin a fi intrebat despre locul unde predai, nu cumva sunteti titularul vreunei sinecuri sau al unui post cu jumatate de norma? Nu? Inseamna ca lucrati intr-un liceu foarte bun? Nici? Toti te privesc cu suspiciune. Se razbuna pe tine povestindu-ti in amanuntime cu ce tampiti au avut ei de-a face in timpul scolaritatii. Esti suspect fiindca esti multumit: iata scandalul.

Orice om care, in fiecare zi a vietii sale, ar consacra macar douazeci de minute pentru a citi poezie, adica a o practica, s-ar simti profund schimbat si eliberat. De aici si interesul societatii noastre de a indeparta pe oricine de la aceasta activitate.

Codul Grolier

Un codex maias a fost expus intr-o biblioteca pe la 1971. Cartile de acest tip sunt foarte rare, epoca descrisa este foarte putin cunoscuta asa ca valoarea lor e uriasa. Doar trei codexuri de acest tip au fost identificate si autentificate in lume, toate in secolul 19.

La inceput s-a crezut ca e vorba de o inselatorie. Unele pagini pareau taiate si adaugate, scrise recent, iconografia era ciudata si ea. Nici povestea obtinerii codexului de proprietar nu prea se lega. Testele moderne insa au aratat ca hartia codexului dateaza din secolul 13. Hartia de culoare inchisa nu prea se putea folosi la falsuri.

In 2016 codexul a fost declarat autentic, aducandu-se si dovezi solide in legatura cu acest fapt. Codexul era de fapt un fel de calendar care urmarea miscarile lui Venus si fusese intocmit undeva pe la 1230. Ar fi fost cea mai veche carte din Americi, insa cercetatorii inca mai dezbat pe marginea subiectului si ipotezelor date publicitatii.

Testele de sarcina cu iepurasi si broscute

In trecut femeile nu prea stiau cand erau gravide asa ca asteptau multe luni pana sa isi dea seama. Doar cand burta se marea era un semn evident de sarcina. Din secolul 20 au aparut testele de sarcina facute cu ajutorul…iepurilor si broastelor. Cand apare sarcina umana, in urina apare hormonul hCG, testarea prezentei hormonului era practic imposibila si foarte scumpa la acea vreme. Dar cand hCG ajunge injectat intr-o iepuroaica, ovarele acesteia se modifica la nivel de textura si culoare. Urina femeilor era injectat astfel in iepuri ca sa se descopere daca erau sau nu gravide. In primele faze iepurele trebuia sa fie mort ca sa se examineze ovarele sale, insa mai tarziu s-au descoperit metode care nu presupuneau moartea animalutelor. Testul cu iepuri a fost inlocuit cu cel cu broaste. Si in ele se injecta urina, daca broasta avea ovule urmatoarea zi, testul era pozitiv, hCG conducea la ovulatie imediata. Rezultatele erau mai simplu de observat si costurile erau infime. In anii 1950 era un test standard pentru stabilirea prezentei unei sarcini umane.

Semnificatia culorii albe

Albul este asociat cu lipsa de agresiune. Barbatii care poarta haine albe sunt mai atractivi asa cum a demonstrat si un studiu din 2010 care a dezvaluit faptul ca barbatii care poarte un tricou simplul alb isi gasesc mult mai simplu partenera. La fel se intampla si atunci cand femeile poarta rosu pentru a fi mai atractive. Albul este asociat cu puritatea si curatenia, de aceea in spitale au pereti albi si plafoane albe. Oamenii de stiinta au aflat si ca albul tinde sa induca plictiseala. Spatiile care sunt vopsite in alb tind sa ne mentina atentia mai putin timp decat spatiile colorate si tind sa ne determine sa reflectam la propriile ganduri, detasandu-ne de mediul din jur. De aceea cercetatorii indeamna pe cei care au magazine sa le faca colorate si atragatoare, in locul unor spatii in alb si negru.

O situatie comica, penibila si inedita

O echipa de mascati dau buzna si trag focuri de arma in locuinta gresita. Pe principiul „Cine-i? Mascatii, am venit cu colindu’” in 2007 in Minneapolis o echipa de mascati cu arme au speriat de moarte o familie linistita dintr-o casa de doua etaje. Mascatii credeau ca se afla in casa unor criminali periculosi. Trezit din somn de nevasta care se temea sa nu fie calcati de hoti, barbatul a luat arma si a tras prin zid lovind doi mascati, vestele antiglont i-au salvat de la moarte, din fericire. Crezand ca e vorba de un atac politia deschis si ea focul, insa nimeni nu a fost ranit. Dupa ce baietelul de 12 ani a explicat ca i-a vazut pe politisti intrand in curte si casa si ca nu sunt hoti focurile de arma s-au oprit. Politia si-a cerut scuze si nu l-a acuzat pe barbat de nimic, l-au eliberat imediat dupa completarea unui proces verbal normal in astfel de situatii. Tatal familiei a spus ca se putea termina si mai rau daca politia isi facea de cap in continuare in prostia lor.

Morfometrie

Masurarea formelor corpului uman ar putea fi folosita pentru identificarea scheletului uman al copiilor disparuti, un lucru foarte greu de facut acum chiar si de catre cei mai experimentati criminalisti. Fata copiilor ajunge sa aiba forma fetei mature mult mai devreme decat se credea pana acum. Forma craniului permite antropologilor sa faca diferenta intre diverse tipuri de populatii din zonele geografice. Acum oamenii de stiinta pot sa aplice acelasi tip de procedura la micutii care au suferit un accident groaznic sau au disparut si au murit. Reconstructia faciala este posibila mai usor prin intermediul acestor proceduri. Pana acum doar scheletul persoanelor de peste 18 ani putea sa duca la o identificare corecta a decedatului.

Moduri prin care animalele ne pot ajuta

Cainii isi pun mirosul in slujba stiintei. Speciile invazive de plante pot fi detectate cu ajutorul cainilor special antrenati pentru a tine natura in perfecta stare. Toate companiile care se folosesc de acest truc sunt in plina expansiune. Cainele miroase un anumit iz al plantelor daunatoare si ajuta oamenii sa le gaseasca si sa le anuleze efectele devastatoare asupra culturii. Echipe de opt sau zece caini pot gasi plantele invazive mai rapid si mai eficient, oamenii sunt depasiti la acest capitol fara sansa de a putea face mai mult. Metoda e si eficienta si foarte ieftina. Oamenii isi pot antrena usor cainii si nici nu trebuie sa cumpere unii speciali.

Securitate nelimitata

Cyber securitatea si comunicarea la distanta supercriptata sunt alte doua avantaje ale folosirii tehnologiei cuantice. In lumea ciudata a cuantii exista un fenomen numit legatura cuantica, in care doua sau mai multe particule sunt conectate, indiferent de mediul care exista intre ele si fara o semnalizare prealabila. De vreme ce nu exista un mediu intre aceste particule care comunica semnalele codate utilizand particule legate vor fi imposibil de receptat. Desi cercetarile in acest domeniu sunt de abia la inceput impactul acestei descoperiri este enorm pentru securitate nationala si viata privata. Cresterea vitezei computationale duce la o cyber securitate mult mai buna, puterea imensa a computerelor cuantice putand sa doboare orice metode de hacking, prin intermediul criptarii cuantice. Cuantica computationala va putea fi aplicata si in cazul analizei datelor, in clouding sa in masinariile care invata diverse lucruri. Orice miscare a unui computer folosit in hacking va fi anticipata de computerul cuantic si totul se va rezolva rapid, fara a exista brese de securitate.