Adorm, adormi

Cum stam cu ochii-nchisi
Parem întinsi alaturi
Doi tineri morti egali.
Auzi ce somnoros fosneste soarele
Prin ierbi uscate,
Cerul e moale si lasa pe degete
Un fel de polen.
Peste fetele noastre se muta
Umbrele cârdurilor de pasari,
Mirosul strugurilor ne patrunde.
Adormi,
Nu te speria,
Pletele noastre vecine
Rasfirate în iarba
Au început sa prinda radacini,
În curând frunzele ne vor înveli
În auriul omat.
Niciodata n-am semanat mai mult,
Aripile ti s-au afundat în tarâna
Si nu se mai vad.
– Ana Blandiana

Greselile de mai tarziu

Fumez de aproape 8 ani. Adica am inceput sa fumez la maturitate, nu asa cum se intampla cu majoritatea fumatorilor, care incep devreme, din liceu sau scoala generala. Nu m-am ascuns niciodata in toaletele scolilor, ca sa trag un fum, si nici am simtit vreodata nevoia sa incerc o tigara, sa vad cum e, desi in anturajul meu majoritatea oamenilor fumau, pana la varsta de 21 de ani. citeste toata povestirea

Solutii ale propriilor cautari

Ne incarceram permanent sufletele in reguli scrise de altii pe care incercam sa le respectam cu pierderea identitatiii noastre. Grilaje de nori incolacite pe cerul din noi stau sfidatoare in conceptii indepartate de naturalul firii sau de eleganta simplitatii. Marginim frumusetea din noi prin uitarea onestitatii, prin neasumarea propriilor alegeri si neasumarea propriilor greseli. Cand insasi greseala este calea noastra spre cunoastere, spre experienta, ne lepadam de ea ca si cum nu ar face parte din circuitul vietii. citeste toata povestirea