De ce fumam?!

de-ce-fumamE o poezie din trenuri cea care urmeaza, spusa de cel mai absent dintre artistii pe care mi i-a scos viata in cale, cu care din pacate am omis sa fac cunostinta pentru ca eram prea ocupati cu impartitul palincii dintr-o sticla de bere, o poezie care cere atata framantare, o poezie care, spun drept, mi-a smuls o lacrima. Pentru ca fumez inca de mic si pentru ca nu ma pot dezlipi de viciul acesta nenorocit. Pentru ca fumatul e otrava, insa e si act social, fumatul iti aduce prieteni si fumatul te lasa sa respiri mai linistit cand ai necazuri.
Iata poezia care apartine marelui Marin Sorescu si poarta numele TUTUN:

„Mortilor
Li se pare vesnicia
Mai lunga,
Fiindca nu li se da voie
Sa Fumeze
Noi, acestia mai vii, fumam,
Ne aprindem unul de la altul
Cate-o tigara,
Slobozind pe nas cate-un „multumesc”
Inecat in fum.
O tigara cand ne nastem,
Una cand mergem la scoala,
Alta cand ne casatorim:
O tigara pentru ca ploua,
Si pentru ca nu ploua,
Alta tigara…
Si uite-asa,
Cu un tutun ieftin,
Nici nu stii
Cind ti-a trecut
Soarta.”

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *