Jurnalul unui navetist

Atunci cand vine vorba de navetisti, oamenii se impart in doua categorii: cei care cred ca naveta e grea si au un fel de sentiment de mila amestecat cu desconsiderare (ca de, esti periferic si inapoiat) si cei care stiu ca naveta nu-i chiar asa grea cum pare si ca, de fapt, e chiar distractiva. Pentru ca ma identific cu cei care au trait pe propria piele naveta, ma includ subtil in a doua categorie.

Am crescut intr-un sat din moldova si mersul cu autobuzul in oras era ceva obisnuit pentru muncitori si elevi. Cu toate astea, cand am intrat la liceu, gandul ca va trebui sa merg chiar singur in oras imi dadea fiori. Ce-i drept, aveam doar o idee vaga despre zonele si rutele pe care urma sa le frecventez. Imi mai trecea ingrijorarea cand mama imi zicea ca nu-i asa greu de invatat si ca pana si repetentii se descurca in oras acum. M-am gandit putin si asa era. Imi venisera cateva exemple convingatoare in minte. Deci, totusi, trebuia sa ma descurc si eu,

Daca ar trebui sa definesc naveta folosind un singur cuvant, acela ar fi „aventura”. Glumele cele mai bune cu siguranta se vor auzi in autobuz iar situatiile tragi-comice care apar inevitabil in cativa ani de naveta pot fi de departe baza celor mai bune show-uri de stand-up comedy. Autobuzul caruia i se blocheaza usile, soferul exasperat care tipa la tine ca ai facut firmituri sau episodul „sardelele” in care norocosii fac cu mana celor carora spatiul nu le-a mai ajuns nu sunt lucruri prin care treci zilnic. Altfel spus, nu prea reusesti sa faci naveta „supy”.

Sigur, punctualitatea e o alta lectie importanta pe care prinsul autobuzului se pricepe sa o dea. In primele zile de naveta esti destul de impacientat si preventivul din tine se trezeste subit. Asa ca mergi in statie din timp, pana te trezesti ca esti primul si ca mai puteai sa dormi lejer un sfert de ora. Usor, usor, iti trece panica si intr-o saptamana mergand spre statie vezi ca esti tot primul, ca nu mai e nimeni. Te uiti apoi la ceas si iti dai seama ca poate nu era chiar o idee buna sa dormi inca un sfert de ora.

Pe langa cele amintite deja, mai intra si stirile diminetii, inchegarea grupului si alte chestii de genul asta care fac ca naveta sa fie chiar o tipa de treaba. Desi nu e chiar cel mai usor lucru sa stai inghesuit de doua ori pe zi intr-o cutie de tabla incinsa sau inghetata, experienta pe care o capeti e ceva mai mare decat cea obtinuta mergand pe jos spre scoala.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *